16 nov. 2010

Oare ne-ar place o lume transparentă?

        O clipă mi-am imaginat cum ar fi dacă într-o zi, mergând pe stradă aş putea citi gândurile oamenilor care trec pe lângă mine. M-am gândit că, în acelaşi timp, acei oameni pot citi gândurile mele. Ce nebunie!
        Se zice uneori în glumă: "un bănuţ pentru gândurile tale!" E oare valabil pentru orice situaţie? Vrem cu adevarat să ştim ce gândeşte cel de lângă noi? Dacă aş putea citi gândurile membrilor familiei mele aş fi mai fericit?
        Sunt dispus să-mi citească cineva din lumea aceasta gândurile? De ce da, sau de ce nu?
Biblia spune că Dumnezeu, Creatorul meu  poate citi gândurile. Ar trebui să mă bucur sau să-mi fie ruşine? Pot avea control asupra gândurilor mele, sau uneori ele năvălesc haotic peste mine?Se schimbă viaţa mea în funcţie de gândurile pe care le nutresc, le cocoloşesc, în care mă complac, după care mă conduc?
        Cât la sută gândesc constructiv (profesional şi sentimental) şi cât la sută e "deşertăciune? Trebuie să avem numai gânduri serioase şi solemne? Este vreo regulă? Ce rol joacă imaginaţia şi visurile noastre (nu cele de noapte) ?
        Cred că m-am încâlcit printre gânduri! Renunţ. Dar tot sunt curioasă.

7 comentarii:

  1. Daca ar fi logic sa avem doar ganduri serioase si solemne!brr!, pagina asta si altele asemnea ein-ar exista...

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca asa ceva ar fi posibil la un moment dat, in ce ma priveste as ucide vreo cateva zeci de insi din jurul meu apoi, probabil, mi-as trage un glont in cap.
    Pana si numai constientizarea acestei posibilitati imi da frisoane la creier!

    Iar daca vine vreunul pe-aici si incepe sa se bata cu pumnul in piept ca printre circumvolutiunile lui zboara pure si imaculate numai ganduri sfinte, mai bine se impusca preventiv. :D

    In secunda asta gandesc ca sunt tare obiectiva si toleranta, va veti fi dat seama deja, citindu-mi gandurile...

    RăspundețiȘtergere
  3. @ arcadia

    impusti un om care una spune si alta gandeste,dar cand te asigura ca ti-a spus TOT ce gandeste, ce faci?

    apoi, de ce sa ma impusc eu pentru felul cum gandeste el? am eu destule buclucuri cu propriile ganduri, si tot nu ma-npusc.

    si totusi posibilitatea de citi gandurile mi-ar aduce mai multa fericire? Tot ma roade curiozitatea.

    usc.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ stranger
    Sugerezi cumva ca zicala "cai verzi pe pereti"ar fi uneori constructiva? Atunci esti prietena mea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Păi asta incercam să spun, că în opinia mea utopia asta cu cititul gândurilor este exclusiv păguboasă.

    Dacă aflu toate gândurile rele (başca dacă mai sunt şi nemeritate!) ale altora despre mine, eu una scot puşca, din reflex. :D

    Dacă gândurile odioase mai veneau şi de la cei cu care-mi împărţeam pâinea, rămasă şi fără ei, următorul pas e gaura în propriul cap.

    Evident eu vorbesc în nume propriu. Dacă pe vreun "păgubit" îl ţin curelele să-i iubească şi să-i ierte necondiţionat pe rău-gânditori lui, înseamnă că acela e deja cetăţean al Raiului şi poate zice o rugăciune pentru sufletul meu tenebros. Amin. :D

    RăspundețiȘtergere
  6. @arcadia
    Citim la fel, gandim diferit.Eu as vrea sa citesc gandurile anumitor persoane cu riscul de a vede ca ei gandesc numai rau despre mine cand zic ca ma iubesc. Abea atunci cred ca cititul gandurilor ar fi valoroasa. Abea atunci as sti cat valoreaza cel de langa mine.Nici macar nu m-as osteni sa-l impusc, pacat de glonte.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu cred ca nu te poti insela prea tare in privinta sentimentelor cuiva. Si nici prea mult timp. Dincolo de vorbe intotdeauna dibuiesti conturul adevarului, mai devreme sau mai tarziu.
    Pana la urma n-ai nevoie de cititor de ganduri daca stii alfabetul vietii. :D

    RăspundețiȘtergere