...acolo când n-are treabă
orice babă
este medic comunal
(G. Topârceanu)
N-am de gând să trec în revistă toate metodele folosite de oameni de-a-lungul timpului în vederea îmbunătățirii sănătății sau pentru prelungirea vieții, dar voi aminti "metode" experimentate pe pielea mea.
Mai intai au fost băile lui Kune. (Era o metodă recomandată de un medic care scosese și o carte în acest sens. Am citit-o spre documentare.) Pentru generația secolului XXI ar fi bine să fie reeditată pentru că învățătura ei s-a pierdut în "negura vremii." Procedura era complicată și necesita răbdare. În esență trebuiau să fie făcute niște frecții cu un prosop aspru timp de o jumătate de oră cu apă foarte rece și procedura trebuia repetată de doua trei ori pe zi. Și asta a ținut un timp.
Apoi s-a descoperit ..aloea! Condiții: nepărat să fie mai bătrână de trei ani. O tocai natur (frunzele) cu miere de abine. Luai picături, te ungeai cu creme în care era încorporată aloea etc. Uneori, pur și simplu, despicai frunza pe lung și o aplicai cu partea zemoasă pe rană,"face bine." Personal, aveam o întreagă crescătorie de aloe. Unde nici nu te gândeai găseai un borcănel cu un pui de aloe, să fie. Mi-amintesc că eram tare tinerică și a venit la mine un domn de vreo 80 de ani cerându-mi niște aloe. Am fost foarte decepționată că nu aveam niciuna care să aibă trei ani. Dânsul însă nu s-a descurajat. Nu-i nimic, a zis, ce-s trei ani? Trec ca un nor. Dă-mi o aloe. Și i-am dat.
Și aloea a ținut ceva timp. După ce s-a demodat, urgent, altceva i-a luat locul.
Trebuia să ții în gură ulei. Da, ulei simplu, de cel comestibil, de floarea soarelui. Și era o lipsă de ulei... Când se "băga ulei la alimentară" era o adevarată tragedie; se spărgeau geamuri, se păruiau femeile, sau se băteau bărbații. Cel mai des însă aduceau ulei vărsat, atunci vânzătoarea cred că avea ulei și-n cap și-n pantofi, fiind o înghesuială inimaginabilă. Iar uleiul nefiind solid, se vărsa peste tot, se ieșea în pierdere, drept urmare iți dădea măsura mai goală, ca s-ajungă. Am făcut tratament cu ulei. Luai dimineața o gură bună de ulei pe care o țineai în gură, plimbând-o peste tot timp de o jumătatete de oră. Copiii erau fericiți. Nu-i mai băteam la cap. Și acest tratament trebuia făcut de trei ori pe zi. Seara se bucura și soțul de liniștea din casă. Am cunoscut o familie în care soțul a intezis soției acest tratament că.... prea e costisitor. știi cât ulei se aruncă ?!
Uleiul a trecut și urgent a apărut alt...panaceu! Petrolul.
Lumea umbla disperată după petrol dublu rafinat. Cine avea cunoștințe sau rude la Ploiești sau Moinești era asaltat de cunoștințe. Eu aveam o prietenă la Ploiești, dar am refuzat să beau...gaz. De n-aveai cum procura de cel rafinat, luai frumos cu bidonul de la "găzărie" petrol și-l strecurai prin pâine și tot erai la modă!
Între timp apăreau diferite curente, un fel de apendice la tratamentul propriu-zis. Pe vremea uleiului se recomandau mâncăruri foarte grase, cam o jumătate l itru de ulei la o cratiță de patru kilograme cu sarmale. Săracele sărmlăuțe, se înecau în ulei.
Apoi, apa a constituit se pare totdeauna o problemă. Nu trebuia să mănânci ceva "ce ar cere" apă. Apă cât mai puțină: face tensiune și inundă corpul! Îl obosește! Sau, să mănânci doar un singur fel de mâncare la masă și nu carecumva să amesteci fructe cu legume! Sau trebuia să mesteci mâncarea de 60 de ori (fie ea scăzută sau lichidă).
Și a fost o oarecare pauză, după care a izbucnit nevoia organismului de 2-3 litri de apă pe zi. Am cunoscut o familie care a băut cate 8 litri de persoană și mi-au telefonat că nu știau de ce, nu se simt prea bine!!!!
Ultimul tratament, cel actual e vegetarianismul total: nu carne,nu brânză, nu ouă, nu lapte, nu smâtână, nu unt. Așa numitul "vegan."
Regret că n-am să mai apuc a vedea ce va mai urma...
