La Tine

La Tine lumina n-apune
Nici unde.
La Tine urechea ascultă
Orchestra tacută.
La Tine oricine
În pumn are stele.
La Tine totu-i posibil,
Nimic imposibil,
Ce bine-i la Tine, Doamne.

La Tine doresc s-ajung în curand
Zburând.
La Tine, pe nor aşezat
Voi fi împărat.
La Tine, cu Tine, o veşnicie
Pare o...nebunie!
La Tine nu există distanţă
nici graniţă.
La Tine e timpul tot
Oprit pe loc.
Ce bine-i la Tine, Doamne.

La Tine e tinereţea noastră
Pusă în glastră.
La Tine-nfloreşte viaţa
Dimineaţa.
La Tine totu-i blândeţe
Şi frumuseţe.
Ce bine-i cu Tine, Doamne.

"La vie en rose"

            M-am trezit plină de optimism. Mă simt minunat! Afară ninge subţire, a sărăcie, cu fulgi mărunţi şi ascuţiţi care parcă te biciuie. E frig, dar n-are importanţă pentru mine. În casă e cald, deci n-am niciun motiv de nemulţumire. E bine. Eşti singur. Nu te bate nimeni la cap, nu deranjează nimeni ordinea lucrurilor din casă. Nimeni nu vrea să asculte o muzică pe care tu n-o poţi suporta. N-ai şoareci să ronţăie, nici muşte să te bâzâie. Ce-ai mai vrea? E bine. Ţiuie doar urechile,  dar cică de la ateroscleroză. Oare? Uneori te sfâşie o durere de stomac, cu care ocazie înveţi poziţia "covrig" .Ce numai yoghinii să aibă "poziţii'? E simplu. Iei nişte hapuri şi te mai linişteşti - aproape de tot. Pentru că durerile de stomac te epuizează, iar inima şi aşa a rezistat mai mult decât orice previziune medicală.

            Mai e câte un doctor curios ce-şi manifestă mirarea: mai trăieşti? Ei, dar pentru aceasta înghiţi pastile cu pumnul, "fără număr, fără număr" şi după ce trece un timp de la îngurcitare e...ok, se revine la "normal".

            Ai putea chiar să mergi dacă nu ai avea o durere de genunchi care te ţine prizonier unde poate (pe pat, pe scaun). Se cheamă că ai  "gonartroză" îţi explică medicul triumfător, că el ştie ştiinţific cum se cheamă boala ta. Tu zici doar că te dor genunchii. Nu ştii că e "gonartroză" . Vezi deci că nu în zadar a petrecut nişte ani pe băncile facultăţii: el ştie termenul! Mă întreb eu cu ce m-a ajutat că i-a zis pe nume, dacă în clipa următoare mă asigură că nu este niciun fel de leac, decât prin înlocuirea rotulei cu o articulaţie metalică. După care, uitându-se la mine evaluativ a concluzionat: "dar nu e cazul".

            În această zi e chiar frumos afară când te uiţi pe fereastră. A răsărit soarele şi totul străluceşte. Zăpada a albit  orice neorânduială aşa că şi ansamblul climatic e ok. Ce să mai pretinzi de la viaţă? Eşti mulţumit de-adevăratelea. Mai ales că şi rinichii sunt cuminţi de-o vreme. Nici nu vrei să-ţi aminteşti prin ce ai trecut cu ei. Ducă-se cu noaptea. E adevărat trebuie sa bei multă apă. Ai uitat deja ce-neseamnă senzaţia de sete. Ei şi? Bei doar apă. Nu eşti obligat să bei alcool sau benzină. Cine-i vinovat că tu ai undeva, pe traseu, o pietricică deosebită, rară, transparentă care cu greu a putut fi depistată, dar pentru care ai primit "asigurarea" că te va părăsi, de buna voie, nesilită de nimeni? Numai că până acum nu s-a îndurat să-şi părăsească locul călduţ în care conveţuieşte pe post de chiriaş supărător în ureterul tău. Dar omul se-nvaţă cu toate…

            A dispărut aproape cu desăvârşire şi acea ameţeală pe care specialiştii o numeau "sindrom vestibular" şi care te chinuise în tinereţea timpurie, prin căderi spectaculoase ori de câte ori făceai o mişcare bruscă cu capul, şi care te-a pus deseori în situaţii jenante, deoarece te agaţai de tot ce era prin preajma ta. Tot doctorii te-au asigurat că de această boală “nu se moare" dar că nici nu scapi de ea până la moarte, ci revine periodic. Acum  crizele s-au rărit din cauza medicaţiei de inimă pe care o iau. Probabil s-a îmbunătăţit circulaţia (îmi dau şi eu cu părerea). Mergeam şi pe atunci la cardiolog pentrucă simţeam că ceva nu e în regulă, dar văzându-mă aşa tânără, mă asigurau că de fapt inima mea e bolnavă "de dragoste"! Pentru aşa un diagnostic plăteam consultaţii la cabinete particulare, unde erau "specialişti"! Odată cu trecerea anilor am căpătat permisiunea dumnealor să fiu un bolnav cardiac de-adevarătelea. Ce ţi-e şi cu "specialiştii ăştia"! Încolo e bine, e foarte bine.

            Nu mai sunt decât trei luni de frig aprig, apoi o să se-ncălzească treptat. Se va ajunge la caniculă (iar ceva potrivit pentru cadiaci). Dar mai întâi vor înflori copacii. Văd de pe fereastră câţiva în fiecare an. Au să cânte păsărelele foarte devreme în pădurea din apopiere, o să pot sta cu fereastra deschisă, va fi cald.
            E bine.  Mă simt minunat.